Întrebări frecvente - FAQ

PFA, adică Persoană Fizică Autorizată reprezintă una dintre formele prin care o persoană fizică poate desfășura activități economice în mod independent.

Înființarea unui PFA presupune, în principal, alegerea activităților pe care dorești să le desfășori, stabilirea sediului profesional și pregătirea documentelor necesare pentru înregistrarea la Registrul Comerțului.

În funcție de activitate, pot fi necesare și documente care demonstrează pregătirea profesională sau îndeplinirea altor condiții speciale.

Costul înființării unui PFA depinde de modul în care este realizată procedura și de documentele necesare în situația concretă.

În cazul în care persoana își pregătește singură documentele și depune cererea, costurile pot fi diferite față de situația în care apelează la un furnizor specializat.

În funcție de veniturile realizate și de situația persoanei, un PFA poate avea obligații privind:

• impozitul pe venit;
• CAS – contribuția de asigurări sociale;
• CASS – contribuția de asigurări sociale de sănătate;
• TVA, dacă PFA-ul este sau devine plătitor de TVA;
• alte obligații fiscale specifice activității.

Pentru veniturile din activități independente, cota de impozit pe venit este, în principiu, 10%, iar CAS și CASS se determină conform regulilor și plafoanelor fiscale aplicabile.

În sistem real, impozitarea se bazează pe venitul net determinat pe baza evidenței contabile.

În termeni simplificați:

venituri – cheltuieli deductibile = venit net

Cheltuielile trebuie să fie efectuate în scopul desfășurării activității și să îndeplinească cerințele fiscale pentru a putea fi deduse.

Sistemul real poate fi avantajos pentru PFA-urile care au cheltuieli semnificative și documentate, deoarece acestea pot reduce venitul net impozabil, în condițiile legii.

Norma de venit este un sistem în care venitul net anual este stabilit pe baza unei norme anuale de venit, nu prin scăderea cheltuielilor efective din veniturile realizate.

Nu există o variantă universal valabilă.

Norma de venit poate fi avantajoasă atunci când veniturile efectiv realizate sunt semnificativ mai mari decât norma și PFA-ul are cheltuieli reduse.

Sistemul real poate fi mai avantajos atunci când activitatea presupune cheltuieli deductibile importante.

CAS este contribuția de asigurări sociale, respectiv contribuția pentru sistemul public de pensii.

Pentru veniturile din activități independente, obligația de plată a CAS este legată de atingerea anumitor plafoane de venit prevăzute de Codul fiscal.

În 2026, salariul minim utilizat pentru aceste calcul este de 4.050 lei.

Astfel, pragurile raportate la salariul minim sunt:

• 6 salarii minime = 24.300 lei Pragul minim pentru CASS (sănătate)
• 12 salarii minime = 48.600 lei; Pragul de la care devine obligatorie plata CAS (pensie)
• 24 salarii minime = 97.200 lei. Baza de calcul maximă pentru CAS
• 72 salarii minim = 291.600 lei Plafonul maxim de calcul pentru CASS în 2026

CASS reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate și are, pentru veniturile din activități independente, reguli specifice.

În 2026, pentru activitățile independente, baza anuală de calcul a CASS este legată de venitul net anual realizat sau de norma de venit, după caz.

O schimbare importantă pentru 2026 este creșterea plafonului maxim al bazei de calcul de la 60 la 72 de salarii minime brute. La salariul minim de 4.050 lei, plafonul maxim este:

72 × 4.050 lei = 291.600 lei.

Prin urmare, CASS maximă rezultată din acest plafon este:

291.600 × 10% = 29.160 lei.

Calculul concret trebuie făcut în funcție de venitul PFA-ului și de eventualele situații speciale prevăzute de legislație.

Declarația Unică este formularul prin care persoanele fizice declară anumite venituri și obligații fiscale, inclusiv cele rezultate din activități independente. Pentru un PFA, Declarația Unică este una dintre principalele obligații fiscale și se depune odată pe an.

În sistem real, anumite cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității pot fi deductibile, în condițiile prevăzute de legislația fiscală.

Nu orice cheltuială plătită de titular este automat deductibilă.

Trebuie analizate legătura cu activitatea, documentele justificative și regulile fiscale aplicabile categoriei respective de cheltuială.

Este recomandat ca activitatea PFA-ului să fie gestionată printr-un cont separat, chiar dacă situația concretă privind obligația legală trebuie analizată în funcție de forma de organizare și de regulile aplicabile operațiunilor efectuate.

Atunci când prestează servicii sau livrează bunuri în cadrul activității economice, PFA-ul trebuie să respecte regulile privind documentarea și facturarea operațiunilor.

În funcție de tipul tranzacțiilor și de statutul PFA-ului, pot exista obligații de transmitere a facturilor prin sistemul RO e-Factura.

Pentru un PFA care lucrează predominant B2B, verificarea obligațiilor privind e-Factura este deosebit de importantă.

Un PFA poate fi neplătitor de TVA la începutul activității și poate aplica regimul special de scutire dacă îndeplinește condițiile legale.

În prezent, plafonul relevant pentru regimul special de scutire de TVA este de 395.000 lei.

Atunci când cifra de afaceri relevantă depășește plafonul, PFA-ul trebuie să analizeze obligația de înregistrare în scopuri de TVA.

Există însă situații în care pot apărea obligații legate de TVA și înainte de atingerea plafonului, de exemplu în cazul anumitor operațiuni cu parteneri din Uniunea Europeană.

Da, un PFA poate avea salariați, în condițiile legislației aplicabile

SRL este forma juridică de societate comercială utilizată frecvent de antreprenorii din România. Denumirea vine de la „Societate cu Răspundere Limitată” și se referă la faptul că societatea are personalitate juridică distinctă de asociații săi.

În principiu, obligațiile societății sunt suportate de patrimoniul societății, în condițiile prevăzute de lege, iar asociații răspund în limita aportului la capitalul social.

Un SRL poate avea unul sau mai mulți asociați și unul sau mai mulți administratori, în funcție de structura aleasă.

SRL-ul poate desfășura una sau mai multe activități economice, acestea fiind stabilite prin obiectul de activitate și codurile CAEN corespunzătoare.

Înființarea unui SRL presupune parcurgerea unor etape administrative și juridice la Registrul Comerțului.

Procesul include:

1. alegerea și rezervarea denumirii firmei;
2. stabilirea sediului social;
3. alegerea codurilor CAEN;
4. redactarea actului constitutiv;
5. stabilirea asociaților și administratorilor;
6. stabilirea capitalului social;
7. pregătirea documentelor necesare;
8. depunerea cererii de înregistrare;
9. înregistrarea societății și obținerea documentelor de identificare.

ONRC prevede documentele și procedurile aplicabile în funcție de tipul societății și situația concretă. Cererea de înregistrare poate fi depusă și electronic, în condițiile prevăzute de legislație.

Este recomandat ca înainte de înființare să fie stabilite corect obiectul de activitate, codul CAEN principal, activitățile secundare și regimul fiscal dorit.

Costul înființării unui SRL depinde de modul în care este realizată procedura și de situația concretă a firmei.

Pe lângă eventualele tarife administrative, trebuie luate în calcul costuri precum:

• capitalul social;
• redactarea sau verificarea documentelor, dacă apelezi la un specialist;
• obținerea anumitor documente;
• eventuale costuri pentru sediul social;
• servicii de înființare, dacă alegi să externalizezi procedura.

Este important să separăm capitalul social de costul efectiv al înființării. Capitalul social nu reprezintă o taxă plătită statului, ci aportul asociaților la capitalul societății.

În 2026, capitalul social minim pentru un SRL nou-înființat este de 500 lei.

Pentru un SRL nou-înființat, capitalul social minim este în prezent de 500 lei. Regula este aplicabilă din 18 decembrie 2025, ca urmare a Legii nr. 239/2025.

Pentru SRL-urile existente există însă o regulă diferită: dacă cifra de afaceri netă raportată prin situațiile financiare anuale depășește 400.000 lei, capitalul social minim este de 5.000 lei.

Societățile existente care intră în această categorie trebuie să își majoreze capitalul social în termenul prevăzut de lege.

Un SRL poate fi înființat de unul sau mai mulți asociați, în condițiile Legii societăților.

Atunci când există un singur asociat, vorbim despre un SRL cu asociat unic.

Atunci când există mai mulți asociați, actul constitutiv trebuie să stabilească, printre altele, participarea fiecăruia la capitalul social și modul de luare a deciziilor.

Taxele unui SRL depind de regimul fiscal și de activitatea firmei.

Un SRL poate avea, în funcție de situație, obligații privind:

• impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
• impozitul pe profit;
• TVA;
• impozitul și contribuțiile aferente salariilor;
• impozitul pe dividende;
• taxe și contribuții specifice anumitor activități;
• alte obligații fiscale sau declarative.

În 2026, plafonul de venituri pentru aplicarea regimului de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este de 100.000 euro.

Pentru încadrarea în plafon, echivalentul în lei se determină potrivit regulilor fiscale și cursului de schimb prevăzut de legislație.

Dacă în cursul anului o microîntreprindere depășește plafonul de 100.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care limita a fost depășită.

Diferența principală este baza asupra căreia se calculează impozitul.

În cazul microîntreprinderii, în 2026 cota este de 1%, aplicată asupra bazei impozabile stabilite de Codul fiscal.

În cazul impozitului pe profit, impozitul se calculează asupra profitului impozabil, conform regulilor fiscale.

Banii din contul SRL-ului nu sunt automat banii personali ai asociatului.

Una dintre cele mai cunoscute modalități este distribuirea dividendelor, atunci când există profit distribuibil și sunt îndeplinite condițiile legale.

Banii din contul SRL-ului nu sunt automat banii personali ai asociatului.

Una dintre cele mai cunoscute modalități este distribuirea dividendelor, atunci când există profit distribuibil și sunt îndeplinite condițiile legale.

Un SRL trebuie să urmărească plafonul de scutire și regulile privind cifra de afaceri relevantă pentru TVA.

În prezent, plafonul este de 395.000 lei.

Atunci când plafonul este depășit, firma trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de Codul fiscal, iar regimul normal de taxare se aplică în condițiile legii.

Declarațiile depuse de un SRL depind de situația concretă a firmei.

Pot exista, după caz:

• declarații privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
• declarații privind impozitul pe profit;
• deconturi de TVA;
• declarații privind salariile și contribuțiile;
• declarații informative;
• D406 SAF-T;
• D390 pentru anumite operațiuni intracomunitare;
• alte declarații fiscale sau informative.

Nu orice SRL depune toate aceste declarații.

Obligațiile depind de regimul fiscal, existența angajaților, statutul TVA, operațiunile intracomunitare, activitatea desfășurată, etc.

TVA, sau Taxa pe Valoarea Adăugată, este un impozit indirect aplicat asupra consumului de bunuri și servicii. În practică, TVA este colectată de firme de la clienți și, în funcție de situația fiscală a firmei, diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă se achită către bugetul de stat.

Pentru o firmă înregistrată în scopuri de TVA, calculul de bază este:

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă

Este important de reținut că TVA nu reprezintă, în principiu, un venit al firmei. Firma acționează ca un intermediar în colectarea taxei.

Începând cu 1 august 2025, în România se aplică o cotă standard de TVA de 21% și o cotă redusă de 11% pentru anumite categorii de bunuri și servicii prevăzute de Codul fiscal. Cota de 11% a înlocuit vechile cote reduse de 5% și 9% în cadrul reformei intrate în vigoare la 1 august 2025.

Cota de 11% se aplică doar anumitor operațiuni expres prevăzute de legislația fiscală. Printre exemple se află anumite alimente, medicamente de uz uman, servicii de alimentare cu apă și canalizare și alte categorii stabilite de Codul fiscal.

O firmă care aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici trebuie să urmărească plafonul de TVA stabilit de legislație.

În prezent, plafonul de scutire este de 395.000 lei. Atunci când cifra de afaceri relevantă depășește acest plafon, persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA cel târziu la data depășirii plafonului. Regimul normal de taxare se aplică de la data depășirii plafonului, începând cu tranzacția care conduce la depășirea acestuia.

Înregistrarea în scopuri de TVA se realizează prin procedura fiscală aplicabilă situației firmei și prin depunerea documentelor și declarațiilor necesare către ANAF.

Există situații în care înregistrarea este obligatorie, de exemplu ca urmare a depășirii plafonului de scutire, dar există și situații în care o firmă poate opta pentru înregistrarea în scopuri de TVA.

O firmă înregistrată în scopuri de TVA colectează TVA pentru operațiunile taxabile și, în condițiile legii, poate deduce TVA aferentă achizițiilor eligibile.

O firmă care aplică regimul special de scutire nu colectează TVA pentru operațiunile pentru care se aplică acest regim și, în principiu, nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor.

Pentru o firmă înregistrată normal în scopuri de TVA, regula de bază este:

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă

TVA colectată este taxa aferentă operațiunilor pentru care firma are obligația de a colecta TVA.

TVA deductibilă este TVA aferentă achizițiilor pentru care există drept de deducere și sunt îndeplinite condițiile fiscale.

Calculul efectiv poate fi mai complex atunci când există ajustări, taxare inversă, operațiuni intracomunitare, regularizări sau alte situații speciale.

De aceea, suma TVA de plată nu ar trebui estimată doar pe baza facturilor emise într-o lună, fără analizarea întregii evidențe TVA.

TVA deductibilă este TVA aferentă anumitor achiziții efectuate de firmă, pentru care legislația permite exercitarea dreptului de deducere.

În general, achiziția trebuie să fie legată de activitatea economică a firmei, iar documentele justificative și celelalte condiții prevăzute de legislație trebuie îndeplinite.

Dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, rezultă o sumă negativă de TVA.

Această sumă poate, în funcție de situație, să fie reportată pentru perioadele următoare sau să facă obiectul unei solicitări de rambursare, cu respectarea procedurilor fiscale aplicabile.

Este important ca evidența TVA să fie corectă înainte de solicitarea rambursării. O diferență negativă de TVA nu înseamnă automat că suma va fi rambursată fără verificări sau ajustări.

O achiziție intracomunitară apare, atunci când o firmă din România achiziționează bunuri de la o persoană impozabilă dintr-un alt stat membru UE și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația TVA.

În anumite situații se aplică mecanismul de taxare inversă: TVA este evidențiată atât ca TVA colectată, cât și ca TVA deductibilă, dacă firma are drept integral de deducere.

Tratamentul TVA pentru serviciile prestate către un client din UE depinde în primul rând de natura serviciului și de statutul clientului.

Pentru multe servicii B2B, regula generală privind locul prestării poate conduce la situația în care TVA nu este colectată în România, iar beneficiarul din celălalt stat membru este cel care aplică mecanismul fiscal corespunzător în statul său.

În astfel de situații, factura poate fi emisă fără TVA românească, cu mențiunea fiscală corespunzătoare.

Însă există numeroase excepții de la regula generală, iar tratamentul poate fi diferit pentru servicii legate de imobile, transport, evenimente și alte categorii.

De aceea, înainte de emiterea unei facturi către un client din UE este important să fie verificat atât tipul serviciului, cât și statutul fiscal al clientului.

Pentru anumite servicii intracomunitare există și obligații de raportare în D390.

Atunci când o firmă din România prestează servicii sau livrează bunuri către o altă firmă din România, tratamentul TVA depinde de natura operațiunii.

Dacă operațiunea este taxabilă în România și nu există o regulă specială de scutire sau taxare inversă, factura va conține TVA la cota aplicabilă.

În prezent, pentru operațiunile cărora li se aplică standardul, cota este 21%. Pentru operațiunile eligibile pentru cota redusă, poate fi aplicată cota de 11%.

Faptul că beneficiarul este sau nu plătitor de TVA nu stabilește singur cota aplicabilă. Trebuie analizată mai întâi natura operațiunii și regimul fiscal aplicabil.

Formularul D300 este decontul de taxă pe valoarea adăugată prin care persoanele înregistrate în scopuri de TVA declară TVA colectată, TVA deductibilă și rezultatul perioadei fiscale.

Perioada fiscală poate fi, în funcție de situația contribuabilului, lunară sau trimestrială, iar în anumite cazuri există reguli specifice.

În D300 sunt raportate inclusiv operațiuni intracomunitare și operațiuni pentru care se aplică taxarea inversă. Structura actualizată a formularului D300 publicată de ANAF pentru 2026 include, de exemplu, secțiuni pentru achiziții intracomunitare și operațiuni cu taxare inversă.

Codul special de TVA este diferit de înregistrarea normală în scopuri de TVA.

O firmă care nu este înregistrată normal în scopuri de TVA poate avea, în anumite situații, obligația de a se înregistra pentru operațiuni intracomunitare, de exemplu pentru anumite achiziții de servicii de la furnizori din alte state membre sau pentru alte operațiuni prevăzute de legislația fiscală.

Codul obținut în acest scop nu transformă automat firma într-o firmă plătitoare normală de TVA pentru toate operațiunile sale din România.

SPV, sau Spațiul Privat Virtual, este serviciul online pus la dispoziție de ANAF prin care contribuabilii pot interacționa electronic cu administrația fiscală.

Prin SPV, persoanele fizice și juridice pot avea acces la informații și documente fiscale fără să fie nevoie, pentru aceste operațiuni, să se deplaseze la sediul ANAF.

SPV poate fi utilizat atât de persoane fizice, cât și de persoane juridice și alte entități fără personalitate juridică.

Pentru anumite categorii de contribuabili, utilizarea comunicării electronice cu ANAF este obligatorie. Printre acestea se află persoanele juridice și persoanele fizice care desfășoară profesii liberale sau activități economice în mod independent.

Înregistrarea în SPV se face prin platforma online a ANAF, în secțiunea dedicată „Înregistrare/Înrolare persoane fizice/juridice și alte entități fără personalitate juridică în Spațiul Privat Virtual”.

Persoanele fizice au o procedură proprie de înregistrare în SPV.

ANAF pune la dispoziție în cadrul serviciilor online o secțiune dedicată înregistrării utilizatorilor persoane fizice.

Este important ca datele introduse să fie corecte și să fie respectate instrucțiunile afișate de ANAF pentru metoda de identificare aleasă.

Pentru un SRL, accesul la SPV trebuie configurat pentru persoana juridică, iar utilizarea poate fi realizată de reprezentantul legal, reprezentantul desemnat sau un împuternicit, în condițiile procedurii ANAF.

Da, accesul poate fi realizat printr-un împuternicit, în condițiile procedurii aplicabile.

ANAF prevede posibilitatea desemnării unui împuternicit pentru accesul la SPV. În cazul persoanelor juridice, identificarea se poate realiza prin certificatul calificat al împuternicitului, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

În funcție de tipul contribuabilului și de serviciile disponibile, SPV poate oferi acces la numeroase informații fiscale.

Printre acestea se pot regăsi:

• obligații fiscale;
• documente emise de ANAF;
• acte administrativ-fiscale;
• notificări;
• declarații;
• recipise;
• documente privind anumite servicii fiscale;
• comunicări transmise de ANAF.

Da, se poate. Una dintre cele mai utile funcții ale SPV este accesul la informațiile privind obligațiile fiscale.

SPV poate fi utilizat pentru verificarea informațiilor privind situația fiscală, însă verificarea trebuie făcută în contextul documentelor și obligațiilor existente în evidența fiscală.

Dacă ai efectuat o plată și aceasta nu apare conform așteptărilor, trebuie verificate:

• suma achitată;
• data plății;
• contul bugetar;
• codul fiscal/CUI-ul utilizat;
• obligația pentru care s-a făcut plata;
• eventualele compensări sau regularizări.

O eroare de completare a ordinului de plată poate duce la alocarea necorespunzătoare a unei sume.

ANAF poate transmite prin SPV notificări, acte administrative fiscale și alte documente.

Acesta este unul dintre cele mai importante motive pentru care contul trebuie verificat periodic.

O firmă nu ar trebui să aștepte să primească o notificare pe e-mail pentru a verifica SPV.

Pentru anumite documente, comunicarea electronică prin SPV reprezintă canalul oficial de comunicare, iar ANAF prevede în regulile serviciului transmiterea unor acte și documente prin intermediul acestuia.

Dacă documentul indică o posibilă diferență fiscală sau solicită documente pentru o verificare, este recomandat să fie analizat rapid de contabil sau consultant fiscal.

Documentele disponibile în SPV pot fi accesate și descărcate din cont, în funcție de tipul documentului și serviciul utilizat.

Este recomandat ca documentele importante să fie salvate într-o arhivă electronică a firmei.

Dacă nu mai ai acces la cont, trebuie utilizată procedura de recuperare a credențialelor/parolei disponibilă prin serviciile online ANAF.

Pe portalul ANAF există o secțiune dedicată recuperării credențialelor.

Este important să nu creezi pur și simplu un alt cont fără să verifici mai întâi problema contului existent.

Dacă autentificarea nu funcționează, primul pas este să identifici cauza. Pentru firme, este important să verifici și dacă persoana care încearcă să intre mai are calitatea de reprezentant sau împuternicit.

ANAF prevede că, atunci când se schimbă reprezentantul legal, reprezentantul desemnat sau împuternicitul, trebuie realizate demersurile corespunzătoare pentru actualizarea accesului în SPV.

Schimbarea contabilului este un moment important pentru verificarea accesului la SPV.

Dacă vechiul contabil avea acces în calitate de împuternicit, trebuie verificat dacă acel acces mai este necesar și, dacă nu, trebuie realizate demersurile pentru revocarea împuternicirii.

Da. SPV oferă acces la servicii electronice pentru depunerea anumitor declarații fiscale.

ANAF indică explicit posibilitatea depunerii declarațiilor fiscale prin serviciile electronice și are o secțiune dedicată declarațiilor electronice.

După transmiterea unei declarații, este foarte important să verifici rezultatul depunerii și să păstrezi recipisa.

SPV oferă și acces la servicii legate de plata obligațiilor fiscale. ANAF include plata obligațiilor fiscale printre beneficiile serviciilor electronice oferite contribuabililor.

După plată, este recomandat să păstrezi dovada și să verifici ulterior reflectarea acesteia în evidența fiscală.

Pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent, există obligația de utilizare a comunicării electronice cu organul fiscal, conform regulilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Pentru persoanele juridice, comunicarea electronică cu ANAF prin SPV este obligatorie conform regulilor aplicabile.

SAF-T, prescurtarea de la „Standard Audit File for Tax”, este un standard internațional pentru transmiterea electronică a informațiilor contabile și fiscale către autoritățile fiscale.

În România, raportarea SAF-T se realizează prin Declarația informativă D406.

D406 transmite către ANAF informații structurate din evidența contabilă și fiscală a contribuabilului. Spre deosebire de o declarație fiscală clasică, care raportează în principal anumite valori fiscale, SAF-T poate conține un volum mult mai mare de informații despre activitatea unei firme.

Obligația de depunere a D406 se aplică mai multor categorii de contribuabili.

Lista exactă trebuie verificată în funcție de forma juridică și statutul fiscal al entității.

Începând cu 1 ianuarie 2025, contribuabilii mici au intrat în sfera obligației de depunere a declarației informative SAF-T D406.

D406 se transmite, în funcție de situația contribuabilului, lunar sau trimestrial.

Regula generală este că perioada de raportare urmează perioada fiscală aplicabilă pentru TVA.

Termenul general este ultima zi calendaristică a lunii următoare perioadei de raportare.

Termenul general pentru D406 este ultima zi calendaristică a lunii următoare perioadei de raportare.

SAF-T poate include o cantitate mare de informații din contabilitatea și evidența fiscală a firmei.

Structura exactă este stabilită prin schema SAF-T și documentația tehnică publicată de ANAF.

Din acest motiv, pregătirea D406 nu înseamnă doar „completarea unei declarații”, ci presupune extragerea și corelarea unor date din sistemele contabile ale firmei.

SAF-T Active este secțiunea din D406 referitoare la activele imobilizate ale contribuabilului.

Raportarea activelor are reguli și termene specifice.

ANAF precizează că secțiunea „Active” se transmite la termenul de depunere a situațiilor financiare aferente exercițiului financiar.

Pentru firmele care au un număr mare de mijloace fixe sau active, pregătirea corectă a acestei secțiuni poate necesita o reconciliere între registrul mijloacelor fixe și evidența contabilă.

SAF-T Stocuri reprezintă raportarea informațiilor referitoare la stocurile contribuabilului.

Această secțiune nu trebuie confundată cu raportarea periodică obișnuită a D406.

Informațiile privind stocurile pot fi solicitate de organul fiscal în cadrul unei verificări sau în condițiile prevăzute de procedura SAF-T.

Fișierul D406 este generat în formatul electronic prevăzut de specificațiile SAF-T.

În practică, datele sunt extrase din programul de contabilitate sau din sistemele ERP ale companiei și transformate într-un fișier XML conform schemei solicitate de ANAF.

Validatorul SAF-T este un instrument pus la dispoziție de ANAF pentru verificarea fișierului D406 înainte de transmitere.

Scopul său este să identifice anumite probleme tehnice și de structură din fișierul XML.

Dacă fișierul D406 este respins, trebuie identificată cauza erorii și corectată.

După corectare, fișierul trebuie regenerat și transmis conform procedurii aplicabile.

Este recomandat ca firma să nu lase verificarea SAF-T pentru ultima zi. Fiind un fișier mai complex poate necesita mai multe cicluri de verificare și corectare înainte de a putea fi transmis fără erori.

Depunerea unei declarații SAF-T incorecte sau incomplete poate atrage sancțiuni, în funcție de natura erorilor și de situația concretă.

Legislația prevede sancțiuni distincte pentru nedepunerea la termen și pentru depunerea incorectă sau incompletă a fișierului SAF-T.

Nedepunerea la termen a fișierului SAF-T poate fi sancționată cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 5.000 lei.

Pentru depunerea incorectă sau incompletă, amenda este de la 500 lei la 5.000 lei.

Responsabilitatea legală pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale aparține contribuabilului, chiar dacă pregătirea și transmiterea efectivă a declarației sunt realizate de contabil, consultant fiscal sau altă persoană împuternicită.

Pregătirea pentru SAF-T ar trebui să înceapă cu verificarea datelor din sistemele firmei.

Pentru firmele cu volum mare de tranzacții, pregătirea SAF-T poate scoate la iveală probleme mai vechi din baza de date contabilă.

De aceea, SAF-T ar trebui privit nu doar ca o obligație de raportare, ci și ca un test al calității datelor financiar-contabile.

Înainte de transmiterea SAF-T, este recomandată o verificare atât tehnică, cât și contabilă.

De exemplu, fișierul poate respecta structura XML, dar poate conține un cont sau o informație incorectă despre o tranzacție.

RO e-Factura este sistemul național prin care facturile electronice sunt transmise și gestionate prin intermediul autorităților fiscale.

În RO e-Factura, factura este generată într-un format electronic standardizat, de tip XML, și este transmisă prin sistemul pus la dispoziție de autoritățile fiscale.

După transmitere, factura este verificată de sistem, iar documentul electronic validat poate fi descărcat din sistem.

Obligația de utilizare a RO e-Factura depinde de tipul tranzacției, de statutul furnizorului și al beneficiarului și de locul în care are loc operațiunea.

Sistemul este obligatoriu pentru numeroase operațiuni B2B realizate în România și, începând cu 1 ianuarie 2025, există obligații și pentru multe facturi emise în relația B2C.

Există însă și situații speciale și excepții, motiv pentru care obligația trebuie analizată în funcție de tipul concret al facturii.

Dacă se emit facturi către B2B sau B2C aflate pe teritoriul României, este obligatorie transmiterea lor și în e-Factura.

În multe situații, da.

Obligația depinde de natura operațiunilor și de regulile aplicabile categoriei respective de contribuabil.

În special, PFA-urile care emit facturi către alte firme trebuie să verifice dacă operațiunile intră în sfera obligatorie a sistemului.

Începând cu 2026 există și reguli speciale privind persoanele care desfășoară activități economice și se identifică fiscal prin cod numeric personal, inclusiv în ceea ce privește Registrul RO e-Factura obligatoriu.

Dacă se emit facturi către B2B sau B2C aflate pe teritoriul României, este obligatorie transmiterea lor și în e-Factura.

Da.

B2B înseamnă tranzacții între două persoane impozabile sau entități care acționează în cadrul activității economice.

În cazul operațiunilor B2B care intră în sistem, furnizorul trebuie să transmită factura electronică prin RO e-Factura în termenul legal.

Dacă se emit facturi către B2B sau B2C aflate pe teritoriul României, este obligatorie transmiterea lor și în e-Factura.

Începând cu 1 ianuarie 2025, facturile emise în relația B2C pentru operațiuni care au locul livrării sau prestării în România intră, în principiu, în obligația de transmitere în RO e-Factura.

Există însă excepții prevăzute de legislație, inclusiv pentru anumite bonuri fiscale care îndeplinesc condițiile unei facturi simplificate.

Dacă se emit facturi către B2B sau B2C aflate pe teritoriul României, este obligatorie transmiterea lor și în e-Factura.

Începând cu 1 ianuarie 2026, termenul limită general prevăzut pentru transmiterea facturilor în RO e-Factura este de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.

Netransmiterea facturii în termenul legal poate atrage sancțiuni contravenționale.

Sancțiunea depinde de natura contravenției și de categoria contribuabilului.

Legislația privind RO e-Factura prevede amenzi pentru nerespectarea obligației de transmitere în sistem, iar cuantumul poate fi diferit în funcție de categoria contribuabilului.

Procesul începe, de regulă, prin generarea facturii într-un program de facturare sau într-o aplicație care poate produce formatul electronic compatibil cu RO e-Factura.

Factura trebuie să conțină informațiile obligatorii și să respecte structura tehnică solicitată de sistem.

Ulterior, factura este transmisă prin RO e-Factura, unde este verificată automat.

Dacă factura este validată, documentul poate fi descărcat din sistem și utilizat în relația cu beneficiarul.

PDF-ul și factura electronică transmisă prin RO e-Factura nu sunt același lucru.

Un PDF poate fi utilizat pentru comunicarea facturii către client, însă atunci când legislația impune transmiterea prin RO e-Factura, obligația de transmitere în sistem trebuie respectată separat.

Cu alte cuvinte, trimiterea unui PDF prin e-mail nu înlocuiește transmiterea facturii în RO e-Factura.

XML este formatul electronic structurat utilizat pentru transmiterea facturilor prin RO e-Factura.

Acest format permite automatizarea proceselor contabile și fiscale și reduce nevoia introducerii manuale a datelor.

O factură respinsă trebuie analizată și retransmisă conform procedurii aplicabile, astfel încât obligația legală de transmitere să fie îndeplinită.

Verificarea se poate face în sistemul RO e-Factura prin intermediul contului utilizat pentru accesarea serviciilor fiscale.

Este important să verifici dacă documentul a fost:

1. transmis;
2. prelucrat;
3. validat sau respins.

Facturile disponibile în sistem pot fi descărcate prin intermediul platformelor și serviciilor fiscale utilizate pentru accesarea RO e-Factura.

De regulă, documentul electronic poate fi descărcat în formatul specific sistemului, iar informațiile pot fi ulterior importate în programe de contabilitate sau de gestiune.

RO e-Factura nu este doar un sistem pentru facturile pe care le emite firma. Companiile trebuie să gestioneze și facturile primite.

În cazul unei facturi primite, este important să fie verificată identitatea furnizorului, valoarea, TVA-ul, produsele sau serviciile facturate și corectitudinea documentului înainte de înregistrarea în contabilitate.

Pentru contabilitate, e-Factura poate reduce semnificativ introducerea manuală a datelor deoarece informațiile din XML pot fi preluate automat în programele contabile compatibile.

Faptul că o firmă nu este plătitoare de TVA nu înseamnă că nu are obligația transmiterii facturilor în sistemul RO e-Factura.

Obligația privind e-Factura și obligația de înregistrare în scopuri de TVA sunt două lucruri diferite.

Dacă se emit facturi către B2B sau B2C aflate pe teritoriul României, este obligatorie transmiterea lor și în e-Factura.

Pentru facturile B2C care intră în sfera obligației, furnizorul transmite factura în RO e-Factura.

Există reguli speciale pentru identificarea beneficiarului persoană fizică. În situațiile în care persoana fizică nu se identifică printr-un cod de identificare fiscală sau optează să se identifice prin CNP, legislația stabilește modalitatea de completare a facturii.

Începând cu modificările aplicabile în 2026, există și reguli privind persoanele fizice înscrise în registrele RO e-Factura și modul în care acestea sunt tratate în sistem.

Nu este obligatoriu ca fiecare firmă să folosească un anumit program comercial de facturare.

Important este ca soluția utilizată să permită respectarea cerințelor tehnice și fiscale aplicabile și transmiterea corectă a facturilor în sistem.

O factură care conține o eroare nu trebuie tratată la fel ca o simplă modificare a unui document intern.

În funcție de natura erorii, poate fi necesară emiterea unei facturi de corecție sau a altui document justificativ, cu respectarea regulilor fiscale și contabile.

Dacă o firmă are obligația legală de a transmite facturile prin RO e-Factura și nu respectă această obligație, poate fi sancționată.